epitaf pentru un chitarist nebun

    Epitaf pentru un chitarist nebun                                                                                                              
Priviti-l pe batran, si-l ascultati cum canta
Instrainat si singur pe-o piatra de hotar
Priviti-l pe batran, si-l ascultati cum canta
Si pietrele-l asculta si frunzele tresar…

In mana lui chitara, e cer si iad, durere,
E viata, e uimire, e vis inaripat
In ochii stinsi de vreme e-un strigat de lumina
Si-n visul lui e ceea ce alti au uitat.

Priviti-l pe batran, si-l ascultati cum canta
Veti auzi Pamantul, strafunduri frematand
Veti auzi si iarba cum creste printre dealuri
Si valurile marii, la tarm ingununchind.


Acum chitara tace si cantul a-ncetat
E liniste si apa se zbate intre maluri,
Doar pescarusii tipa, tacerea sfasiind
Ecou al unui cantec ce s-a topit in valuri.

Pe… piatra funerara au scrijelit cu dalta
O pasare ce canta pe-o creanga de alun :
‘Aici se odihneste cel efemer ca vantul,
Aici se odihneste un chitarist nebun’

esti un numar

esti o bestie inumana fara suflet,
mi-ai rostogolit cadavrul pe treptele groazei,
esti un numar fara identitate,
mi-ai spart carcasa si mi-ai luat armura mea vie,
facute din oasele stramosilor mei,
ai o vointa puternica ce duce spre dezastru si prostie,
nu mai ai creier, nu mai existi ca fiinta pe acest pamant,
esti doar un numar gol fara suflet,
esti facut din otel,
dar inima ta este doar o punga de plastic,
respiri otrava si-mi improsti cadavrul cu ea,
dar sabia si sufletul nu-mi poti lua paganule,
tu nu mai ai dreptul de-a alege,
face altcineva asta pentru tine.

pasaport catre suflet

memoriile  mele au umplut golul din mine,
maine voi rasari odata cu soarele,
sunt ca un copil pierdut in timp,
dar ma simt ca un batran orb fara iubirea ta,
arata-mi podul spre sufletul tau,
caci stau in coma intr-o camera rece,
plang dupa tine, de ce nu-mi raspunzi?,
decat sa te pierd mai bine as sta in spatiul infinit,
am ajuns la sufletul tau,
caci am gasit pasaportul catre sufletul tau,
cu tine pot ajunge asa de departe,
acolo unde numai stelele viseaza sa fie,
acum suntem suflete pereche,
si nimic nu ne poate desparti,
iubirea noastra este in aer, e peste tot.
        partea a doua
lacrimi de suflet argintiu,
lacrimi de foc,
imi mangaie inima incalzind-o,
ai reusit sa scrijelesti,
pe peretii sufletului meu,
iubirea ce mi-o porti,
am descifrat-o si intradevar,
este o iubire adevarata,
lacrimi inocente imi scalda trupul fumuriu,
lacrimi nemuritoare de pasari calatoare,
semiluna imi zambeste ce sta in bratele cerului,
precum o spada argintie,
si imi inveleste inima precum o umbra,
 ce-si imbraca trupul muritor.

cel fara de chip

buna...sunt eu, cel fara de chip,
sunt natura vie,
sunt muzica ce-ti mangaie urechile,
sunt florile ce-ti cresc la geam,
sunt parfumul chanel 5 cu care te dai tu,
sunt stiloul cu care-ti scri poeziile,
sunt benzina ce-ti umple rezervorul masinii,
sunt gelul de dus cu care-ti ungi corpul,
sunt mierea ce-o ungi pe paine,
unde esti?, de ce pleci?,
vezi ca da masina peste tine,
acum sunt sirena ce da masinile la o parte,
nu vreau sa mori iubire,
asa ca voi fi aparatele ce-ti da viata,
te iubesc...

un inger luptator

este o minune ca esti a mea,
este o intamplare ca te-am cunoscut,
pari ca un inger infometat de iubire,
dar este greu sa zbori cu aripile rupte,
te uiti in jos si tie frica sa ajungi,
in ghearele animalelor de pe pamant,
te lupti si te zbati din rasputeri,
sa ajungi la zeii tai,
nu-ti fie frica,
voi fi eu aripa ta,
te voi duce acolo,
nu te voi lasa prada animalelor de acolo,
voi fi nemuritor alaturi de tine,
esti o luptatoare,
si te iubesc pentru asta,
alti ingeri raman asa de inocenti,
incat atunci cand sunt in pericol,
raman muti si mor,
caci nu le vine a crede,
ca raul inca exista.

iubire adevarata

poti fugi de iubire,
si daca este iubire adevarata,
te v-a gasi,
te v-a prinde,
si te v-a imbratisa,
nu te poti simti gol,
fata de iubire,
iar singura durere,
este sa nu simti nimic,
cum ma pot simti indurerat,
tinandu-te in brate?,
cum ma pot abtine,
sa nu plang odata cu tine?,
cum pot numara,
stelele fara tine?,
tine-ma strans in brate,
si nu-mi da drumul niciodata,
si daca voi muri,
iti voi umple memoria,
cu amintiri frumoase,
voi fi gandul tau,
si placerea gustului vietii.

ramasitele celor puternici

un plan bun pentru salvare,
este sa ai incredere in tine,
si sa ai acea credinta necesara,
pentru a avea parte,
de tot ce este mai bun
dar cand lucrurile iau,
o intorsatura groaznica,
este greu sa  te mai tii
strans de acea credinta,
cand moarte iti ranjeste,
strident la fereastra,
cand te simti singur,
sau pur si simplu,
iti pierzi toate simturile,
si nu mai poti respira
nu mai ai caldura in tine,
nu mai ai speranta,
asa ca singurul lucru,
pe care-l poti face,
este sa o iei pe urmele,
celor puternici,
si sa te regasesti,
in visele si sperantele lor.

rusinea celor pierduti

rusine sa va fie ca va lasati condusi de lacomie,
rusine sa va fie ca va lasati condusi de prostie,
nu mai stiti ce ati fost si ce ati ajuns?,
nu mai stiti ce e lumina si ce e intuneric?,
va este frica de necunoscut?
sau de propiile voastre umbre?
nu va lasati inselati de valul confuziei,
lumea se dilata si devine din ce in ce mai stramta,
orbii se dezleaga la ochi pentru a vedea necuprinsul,
nu va este rusine ca v-ati pierdut lumina?
nu va este rusine ca ati ramas intunecati?,
voi credeti ca faceti bine,
dar de fapt faceti foarte mult rau,
de ce sunteti aici?, pentru a conduce lumea spre pierzanie,
dragi presedinti...sinuciderea e singura VOASTRA CALE,
VRETI razboi si durere?....atunci veti avea parte de de tot necuratul si toata mizeria....mancati si beti pana in ziua in care vi se v-a cere socoteala pacatelor voastre,si nu veti mai putea dormi in pace.

apocalipsa

in trecerea anilor se vede,
chipul insetat al,frumoasei,
soprana ce canta spre nemurire,
in munti tresarea o privire,
paranoica insetata de razbunare,
ochii mintii ne obliga,
s-o luam pe calea inteleptilor,
pe calea celor drepti si puternici,
oameni insetati de nemurire,
caci ei viseaza spre nemurire,
ei vegheaza carcasele ,
si simturile noastre oarbe,
un gand ma duce spre un taram,
al rastignirii celor condamnati,
damnatii isi iau ramas bun ,
de la viata iar fericirea uitarii,
ale unor perioade proaste,
se pot vedea acum in rasetul,
marilor provocari,
ne apuca seara si coltii plini de venin
ne vaneaza, iar acel venin nu ne ucide,
ne distorsioneaza,
viziunile catre un paradox,
lumea se cutremura,
ea e pe cale de disparitie,
si vor aparea oameni rastigniti,
peste tot, vom avea soarta lui hristor,
dar lumea in care vom intra ne v-a deosebi,
de animalele ce ne vaneaza in noaptea,
cand spiritele uita de spirala timpului,
si nu vom mai fi ca cei blestemati.

Vise sfaramate

Sunt inchis intr-o cusca a viselor sfaramate,
Plange natiunea, dar nu stii,
Ce insemn au lacrimile lor,
Este plansul inchiderii mele in cusca,

Vor sa fiu liber, sa-mi deschid aripile,
Si sa zbor catre o lume buna,
Si cand linistea tie singurul prieten,
Norii se incarca cu lacrimi grele,
Iar moartea se apropie de mine,
Si tu esti singura care o poate alunga,

Si ma tot bantuie gandul,
Vrei sa ma vezi macar o zi,
In carne si oase,
Sau sa ma vezi ca o iluzie,
Tot restul vietii tale.

Tacere absoluta

Lacimi bantuite de spirite,
Lacrimi a unor aisberguri,
Ce se topesc usor,
Sub flacara iluziei,
O reflectie a unor umbre oarbe,
O tacere absoluta a unor zei de temut,
Tacerea lor este intelepciune,
Lupi flamanzi de atatea seri,
Ratacind in spirala timpului,
Avalanse imense,
Ca niste pietre mici,
Ce devin la destinatie,
Niste bolovani uriasi,
Tacerea a patruns totul,
Si nimic nu e mai dulce ca ea.