apocalipsa

in trecerea anilor se vede,
chipul insetat al,frumoasei,
soprana ce canta spre nemurire,
in munti tresarea o privire,
paranoica insetata de razbunare,
ochii mintii ne obliga,
s-o luam pe calea inteleptilor,
pe calea celor drepti si puternici,
oameni insetati de nemurire,
caci ei viseaza spre nemurire,
ei vegheaza carcasele ,
si simturile noastre oarbe,
un gand ma duce spre un taram,
al rastignirii celor condamnati,
damnatii isi iau ramas bun ,
de la viata iar fericirea uitarii,
ale unor perioade proaste,
se pot vedea acum in rasetul,
marilor provocari,
ne apuca seara si coltii plini de venin
ne vaneaza, iar acel venin nu ne ucide,
ne distorsioneaza,
viziunile catre un paradox,
lumea se cutremura,
ea e pe cale de disparitie,
si vor aparea oameni rastigniti,
peste tot, vom avea soarta lui hristor,
dar lumea in care vom intra ne v-a deosebi,
de animalele ce ne vaneaza in noaptea,
cand spiritele uita de spirala timpului,
si nu vom mai fi ca cei blestemati.